azi ii spun unui pacient de 75 de ani: cititi va rog prima linie, si incepe: tango, hotel, bravo, mike, zulu.
am crezut, sincer si plat, ca avea probleme la mansarda.
explicatia: locotenent colonel de politie pensionat..citea in alfabetul fonetic international....
a nu judeca....
Minunată expresia ta cu "mansarda" (ca recipient, "cutiuţă", "colivie"). M-am uitat într-un articol al Rodicăi Zafiu, ştiam de el, şi am găsit explicaţii frumuşele referitoare la tendinţa de a plasa metaforele nebuniei la "etaj", printr-o aducere la nivel cu capul (dovleac, bostan, bilă). Nebunia ca surplus (de sticleţi, pitici pe creier, lilieci, păsărele, în general) sau ca deficit (când lipseşte "o doagă"). Prin contaminare, iese o sintagmă ridicolă, de genul: "Nu-mi plac oamenii care au păsărele lipsă în mansardă chiar dacă sunt deştepţi". Ha ha...
RăspundețiȘtergereAzi am văzut la TV o pisică vagaboandă care se plimba printr-o instituţie publică - la şcoală avem şi noi una "gordita" care doarme la toaleta profilor, pe un calorifer, sub o perdea Paşcani! Dacă umbli cu atenţie, continuă să toarcă şi să-şi închidă ochii pe jumătate, a alint. În fine, chestia e că şi despre pisică se spun multe: a arăta pisica cuiva (a ameninţa, a şantaja), a rupe pisica-n două (a decide), a te spăla ca pisica (superficial), pisica are 9 vieţi. Clar e că pisica cu clopoţei nu prinde şoareci, deşi, o spune Nicolae Filimon în "Ciocoii ...", "ce naşte din pisică şoareci mănâncă"! Miha, cu nişte ochi de pisică (la ora asta!)
Am mai auzit una drăguţă despre sănătatea mentală: să ai toate ţiglele pe casă!
RăspundețiȘtergereFilosofii vorbesc azi despre citit, la ce foloseşte "o floare la butonieră": 1.citim ca să scriem, citim mai mult ca să scriem mai bine - scriu şi cei care nu citesc, dar nu se poate citi ce scrie! (Pleşu) 2.cititul e o întâlnire cu altul, în absenţa lui 3. efectul unei nevoi de a pune în acord întrebările tale cu întrebările altora, spiritul la îndemână 4. mai scapi de tine, e o mare plictiseală să stai singur ("Mie-mi spui!, zice Pleşu)
Patologia lecturii - 1.aiuritul, poţi citi prost (Don Quijote şi d-na Bovary) 2.bulimicul, chestie de dozaj - cititul nu trebuie să-ţi împuţineze fiinţa, ci, dimpotrivă, să te integreze în lumea ta, valabil pentru cei cu multe dioptrii, pentru cei care, între dormitor şi baie, pe o măsuţă, găsesc o carte şi se opresc să o citească! 3.specialistul - singura plăcere stă în performanţa care poate rezulta din citit. 4.lectorul suspicios - să vedem unde "bate" autorul.
E bună lectura orientată, să citeşti pe probleme personale, ca să poţi găsi o completare a interogaţiilor tale. De aceea, listele de lecturi sunt inutile, nu există reţete. "Să fie ogorul arat cum trebuie", să nu se vadă, de sus, o junglă în mintea ta - definiţia omului cult!
Cum citim? Al.Dragomir citea ca să se confrunte cu textul, C.Noica citea ca să se identifice cu textul (Platon devine "Platonul meu").
Statistică: un grup de cercetători englezi (!) a stabilit că cititul reduce semnificativ stresul, e mai eficientă decât multe alte chestii - lectura -68%, muzica - 61%, ceaiul de la ora 5 - 51%, plimbarea în natură - 21% ("Eu am simţit asta, cu plimbarea, şi de aceea citesc mai abitir! Pleşu)
- îngerii nu citesc, ei ştiu deja totul
- Cărţile sunt felul oamenilor de a avea aripi. (Pleşu)