Filme de vacanţă

Am văzut mai multe, dar pe sufletul meu (care nu are răbdare să mai vadă orice!) au fost 2:

- Mediteraneo, minunat, umor şi poezie, o "slavă stătătoare", fără patetism, numai bun pentru cei care nu au niciodată timp, pentru cei care, trăind "în viteză", nici nu mai ştiu ce trăiesc;

- Oci ciornie, Mihalkov - mă pregătesc de ceva timp pentru filmul ăsta (nu era cazul!!!), am văzut deja Soare înşelător, 12, Piesă neterminată pentru pianină mecanică şi Oblomov; mult şi frumos, dar filmul cu Mastroiani este cuceritor - până la urmă, ca mereu la Mihalkov, tot despre micile sau marile laşităţi, despre curajul de a ieşi din rutină, despre obişnuiţa de a lua cu tine, ca poveste, ceea ce ai trăit excepţional;

Dulce bar, J.R. Moehringer

Un roman minunat, cu mult umor, despre băieţi. Copilul creşte fără tată, nu-i ştie chipul, dar îi aude Vocea la radio (avea emisiune). Alţi bărbaţi, cei de la barul Dickens, ţin locul tatălui, cu mare succes.

- "La opt ani, am început să visez să merg la Dickens aşa cum alţi băieţi visează să ajungă la Disneyland."

- "Bărbăţia înseamnă mimetism. Pentru a fi bărbat, un băiat trebuie să vadă un bărbat. Cu bunicul nu mersese."

- bunica, explicându-i cât de greu îi este mamei lui să-l crească: "Eu contez pe tine. De câte ori spune "pe tine" suna ca o tobă.

- aceeaşi bunică: "îşi rezerva în fiecare zi o perioadă pentru groază. Se temea de pneumonie, tâlhari, maree, meteoriţi, şoferi beţi, drogaţi, criminali în serie, tornade, doctori, vânzători necinstiţi. Groaza bunicii mi se dezvăluia în toată dimensiunea ei când cumpăra un bilet la loterie şi se uita la televizor când erau anunţate numerele. Dacă primele trei numere se potriveau, începea să se roage cu ardoare ca următoarele trei să nu se potrivească. Îi era groază să câştige, de teamă să nu-i cedeze inima."

- J.R. ajunge la concluzie că şcoala la care merge (la un moment dat, în Arizona) este medie pentru că se află în mijlocul deşertului!

- "Boala (alopecia) l-a distrus pe unchiul Charlie, dar pagubele au fost mai mult pe interior decât în exterior. Devenise sfios la modul patologic, nu mai putea ieşi din casă fără pălărie şi ochelari de soare negri, o deghizare care îl făcea, de fapt, să sară mai mult în ochi. Arăta ca Omul Invizibil. Mult înainte să fie la modă chelia, mult înaintea lui Bruce Willis, unchiul Charlie era chelios - marfă. Dar bunica mi-a spus că unchiul Charlie ura felul cum arăta, că se ferea din calea oricărei oglinzi de parcă ar fi fost o armă încărcată."

- "Humphrey Bogart era unchiul Charlie pe faţă - în afară de păr -, mai şi vorbea ca unchiul Charlie, cu buzele deschise doar cât să încapă o ţigară. Când Bogart a spus "Uită-te la tine, puştiule!" mi s-a ridicat părul pe ceafă, pentru că suna de parcă unchiul Charlie ar fi fost în cameră cu mine. Bogart avea până şi mersul ca al unchiului Charlie, umbletul acela de flamingo pe care-l dor genunchii. Apoi, cireaşa de pe tort, Bogart îşi petrecea toată ziulica într-un bar."

Scrisoare cu sirenă mov...

Cum ajunge la toţi şi de unde? De pe Lună, desigur, uite, se vede Luna cu munţii ei de cenuşă, acolo sunt poveştile! Numai că vine când copiii dorm, dacă ai deschis ochii, gata, a şi plecat!

Ajutată de G., care scrie, de fapt, şi mai desenează, pe ceea ce va deveni un plic, o sanie, un brăduţ, o inimă roşie, nişte feţe fericite, Daria îi trimite Moşului scrisoare (ea îşi scrie numai numele şi desenează şi ea recognoscibil):

Dragă Moş Crăciun,

Numele meu este Daria Ilinca şi te-aş ruga (pentru că am fost destul de cuminte, ascultătoare şi harnică) să-mi aduci: un pinguin sau o cărticică despre insecte (poate dinozauri), o sirenă cu coadă mov.

Mulţumesc! Te aştept cu nerăbdare să-mi aduci jucăriile...

Daria

La grădi primeşte însă un joc lego, micuţ - e uşor dezamăgită ("Eu cerusem o sirenă..."), dar se încurajează singură, "e bine şi cu darul ăsta, e mai mic, dar e bine..." Ulterior, darul a venit, chiar cu toate cele, inclusiv sirena cu acea coadă mov, numai că la 39.7 e mai greu să te mai bucuri de ceva... febră, amigdale, injecţii, Crăciun la Urgenţe.

Apoi, îşi dă seama că vrea o tabletă! Are şi Crina! Până la tabletă, primeşte, ca să se liniştească (agită mâna cu branulă şi zice că are ghips), un glob minunat, care-şi schimbă culorile şi creează atmosfera de ocean/pădure tropicală/noapte de vară, după dorinţă. Îi spun că în casă trebuie să fie linişte (nu mai ştiam care e apartamentul, au schimbat uşa, mi-am dat seama după chiţăielile ei!), altfel cristalul se tulbură şi pier poveştile din el. Prinde ocazia şi-mi raportează imediat: se ceartă mereu, el strigă, iar ea se poartă urât cu el! Cu siguranţă, cea mai cuminte din casa aceea e Daria. Îi spun asta şi plec. Nu tânjeşte după mine. Are globul.

La cei 5 ani şi mai mult de jumate, se aşază pe globul magic, zicând că-i ou, şi se apucă de clocit! Cred că tot de la dinozauri vine şi asta...

Fecioara în trandafir...

Cătălina Velculescu (de la Gabi arh.) - despre Sf. Fecioară în trandafir, urmărind icoanele de la Suceviţa şi Moldoviţa sau manuscrisele cu miniaturi bisericeşti. "Floare ce nu se veştejeşte niciodată" (Iosif imnograful, Antim Ivireanul), Sf. Maria este văzută, imagistic, ca reprezentare a trandafirului, rug aprins; în icoane apare înconjurată de raze (roz, roşii, culori ce permit asocierea cu trandafirul) sau de romburi cu laturile concave, stilizare a flăcării. Vârful palmelor, reunite a rugăciune, ia forma cupei unei flori. Poziţia mâinilor, împreunate în faţă sau lateral, în cruce, ştergând lacrimile sau arătând spre mormânt, este pusă în legătură cu versuri din rugăciuni, cu versete biblice. Lectura text-imagine!

Ieri am citit despre Sf.Vasile că e reprezentat, popular, călare pe un poloboc şi că i se spunea "marele beţiv". De aceea m-am dus la text - şi nu e deloc aşa. Se mai spune, în popor (Simion Florea Marian ar trebui să caut) că i-a cerut lui Dumnezeu o zi, adică şi-a amânat moartea, a urcat la cer şi a urat, acolo, lucruri minunate pentru noul an. Dar asta-i altă poveste...

Citesc şi Moehringer, Dulce bar - ed.Publica. minunat!