Ce se mai poate lua şi de pe unde...

G. se duce să facă ordine la el, la şcoală, să aranjeze o cămăruţă, care fusese a unui nene şi care, acum, e plină de hărţi, praf, şoricei şi alte alea. Îi lasă pe meşteri, vreo trei la număr, să-şi vadă de treabă şi se duce să cumpere saci menajeri. Când se întoarce, constată că meşterii făcuseră "curat", nu glumă! Dispăruseră aproape toate obiectele care ar fi putut fi expuse într-o vitrină.

G. îşi începe nervos investigaţia şi le cere meşterilor/hoţilor:
- să scoată imediat banii de hârtie de pe vremea lui Pazvante (câteva bancnote amărâte, dintr-o biată colecţie);
- fişetul metalic îngust - în care numai Dumnezeu ştie ce s-ar putea păstra;
- pe scurt, tot ce au "furluat", vorba lui Creangă, piesele adunate cu greu de profesorul de istorie ieşit la pensie, care nici nu bănuia, acolo, acasă la el, că tocmai a rămas fără bruma de obiecte pentru o potenţială expoziţie;

După ceva minute, când G. le explică, în diferite registre, că obiectele acelea nu au decât valoare istorică (ce să faci cu un ciob de ceramică?!), meşterii înţeleg, în sfârşit, că n-au făcut nicio afacere. Şi, ca prin minune, obiectele încep să apară, rând pe rând: Unde au fost? Cine ştie? Cine ştie?

P.S.: de la tv, o ştire referitoare la turiştii care pleacă acasă cu chiuveta din camera de hotel!

Andersen

Andersen, Povestea vieţii mele

Carte din bibliografia pentru cei mici, gimnazişti. Acum, sunt câteva lucruri şi pentru cei mari:
- începuturile dificile, îi moare tatăl, plecarea de acasă, pasiunea pentru teatru, pentru actorie, pentru muzică, vrea să fie actor sau cântăreţ, rămâne fără voce...
- oameni care-l ajută, oameni care-l chinuie, unii dintre ei, profesori;
- teama de eşec a creatorului, climat anxios, renunţări nenumărate şi reluări ale proiectelor;
- reacţia critică a prietenilor, resimţită ca nedreptate;
- frustrarea că Danemarca nu l-a iubit necondiţionat;
- călătoriile în Europa şi marile întâlniri, prezentate pe scurt, dar în scene elocvente: Balzac, Dickens, Haine, Fraţii Grimm;
- despre basmele sale vine vorba foarte puţin, e, în schimb, autorul a multe piese de teatru sau librete;
- fuga de căldura care-l face, la un moment dat, în Italia (pe care o iubeşte infinit), să leşine;
- dependenţa financiară de scrisul zilnic, simte că nu poate fi liber;

În fine, povestea minunată a unui baston de palmier, luat din Italia, pe care scriitorul îl pierde într-un voiaj în Irlanada (unde în vitrinele librăriilor îşi vede portretul, unde toată lumea, spre surprinderea sa, îl cunoaşte şi îl preţuieşte). E trist că a pierdut bastonul. Dar, în timp ce aştepta un tren spre Londra, cineva îi aduce bastonul, cu o etichetă, "pentru d-l Andersen" - călătorise singur, din Irlanda. Nu se pierduse, îi era restituit.

Zuzu şi îngheţata

Zuzu mănâncă îngheţată roz, din fructe de pădure. Când vede că şi-a pătat tricoul, îmi spune numai pe jumătate îngrijorată: "Mi-hai-la, uite, e tot roz!" Adică, roz la roz trage, şi, dacă e aşa, nu mai e nicio problemă. Îmi place că, foarte rapid, a identificat o potenţială problemă, care-i ameninţa seninătatea, şi a găsit şi rezolvarea!

Îi place teribil de mult îngheţata,chiar dacă se mai umflă şi gâlcile. Găbicu nu rezistă rugăminţilor şi-i cumpără. Merg împreună la magazin, să-şi aleagă.

Într-o zi, după ce făcuse tot felul de prostioare, o găsesc pe bancă înfundându-se cu îngheţată. Ce faci, domn Caragiale? îl întreb pe Găbicu, să nu se prindă Zuzu, căreia, altfel, nu-i place să i se spună d-l Goe! Ştie ea că nu e de bine!

Mai pe iarnă, când a văzut că nu cedează nimeni şi nu i se cumpără îngheţată, Zuzu a spus aşa: la căldură, în casă, îngheţata nu mai e îngheţată! Prin urmare, de ce e atât de periculoasă îngheţata asta? Logic, nu?!

Evanghelia după Pilat, Eric Emmanuel Schmitt

Lecţia despre zbor.

„Mi-am petrecut copilăria în visare. În fiecare seară zburam peste câmpia şi peste dealurile Nazaretului. Când toată lumea dormea, păşeam tiptil peste prag, deschideam braţele, îmi luam avânt şi trupul meu se înălţa în văzduh. Îmi aduc bine aminte de mângâierea aerului sub coate, un aer dens, mai tare şi mai consistent decât apa, îmbălsămat de mireasma jilavă a iasomiei, un aer care mă purta fără nicio pală de vânt.”

Apoi, într-un joc de-a căţărata, copilul constată că zborul era o iluzie. Iată luciditatea celui ieşit din copilărie:

„Sub braţele mele aerul nu mai era dens, lichid, aşa cum ţineam eu minte.... Nu mă mai simţeam purtat, dimpotrivă, numai umerii, umerii mei erau cei care susţineau anevoie greutatea braţelor întinse... Parcă eram turnat în bronz. Acum ştiu: tocmai ieşisem din copilărie. Descâlcind firele viselor şi ale realităţii, descopeream că de o parte se afla visul, care mă făcea să zbor mai iute ca o pasăre de pradă, iar de cealaltă parte lumea adevărată, aspră, ca piatra de care era să mă strivesc.”

Sunt multe lucruri de o frumuseţe stranie, chiar întunecată, în cartea lui Eric Emmanuel Schmitt. De pildă, investigaţia lui Pilat referitoare la moartea prin crucificare – în cât timp, din ce pricină, motivele anatomice ale morţii. Dispăruse, din grotă, trupul lui Iisus. Singura explicaţie pe care o găseşte, fericit, Pilat este că Iisus nu murise de fapt, Iosif din Arimatheea l-ar fi coborât de pe cruce, i-ar fi îngrijit rănile şi l-ar fi vindecat... Cât timp are o explicaţie raţională a ceea ce trăieşte, Pilat nu mai poartă povara strivitoare a remuşcării.  

Prima interpretare a romanului o dă scriitorul însuşi, în partea de final, un capitol intitulat „Jurnalul unui roman furat”, cu un picior în groapa misticismului, cu celălalt în groapa raţiunii: „Mă joc cu structura romanului poliţist, nu respect cadrul acestuia. Finalul nu dezlegă misterul, ci îl face şi mai impenetrabil. Într-un fel, e un antiroman poliţist...”

Eric Emmanuel Schmitt - Evanghelia după Pilat
Vanesa Diffenbaugh - Limbajul florilor
Carlos Ruiz Zafon - Umbra vântului, Marina, Prinţul din negură, Prizonierul cerului
Hans Christian Andersen - Povestea vieţii mele
Naghib Mahfuz - Băieţii de pe strada noastră

Trec repede în revistă aceste tilturi, cu speranţa că-mi voi face timp să scriu ceva despre fiecare, în parte....