Domnul şi Feciorul

Ieri, la minutul de lectură, o fetiţă de la a V-a a adus un fragment din "Căldură mare", Caragiale, povestea dialogului absurd dintre "Domnul" şi "Feciorul". Mă rog, am râs, m-am mirat eu de alegere, afară nu e deloc căldură mare... Azi citim jurnalul orei şi, la un moment dat, apare ceva de genul: "intră pe uşă gardienii, Domnul şi Feciorul". Transportată cum sunt cu gândurile, am crezut la început că un gardian are vreun copil la noi. Şi îi întreb care-i chestia. Iar ei mă lămuresc, gardienii erau deja, pentru ei, personaje: Domnul (cel mai gras) şi Feciorul (cel mai slab)! De fapt, copiii se răzbunaseră poreclindu-i, căci gardienii îi luaseră la întrebări, într-o pauză, la baia băieţilor, fiindcă aruncaseră în chiuvete apa murdară de la ora de desen.

Am primit mărţişor de la Daria, prin G. E un fel de floare mare cu buline mici. E nepreţuit, fără îndoială. Şi cel mai frumos, fără îndoială. De curând, D. scrie 4 cuvinte, cu litere de tipar: TATA, MAMA. COPAC şi desigur, îşi scrie numele. Pe M îl face dintr-un zigzag, iar D este burtosul. Literele au porecle şi ele.