a tunde..sau a nu tunde..

dragii mei,
acum cateva zile a venit un pacient de 84 de ani pe care intotdeauna il insoteste o doamna din Sudamerica, foarte grijulie, in care am incredere absoluta ca ii pune picaturile pentru glaucom. Bietul domn vede foarte putin, in zilele bune vede cate degete ridic  la 3 metri, dar in general vede doar cu o raza de un metru. Sufera de miopia magna, are retina vai de capul lui, cu zone imense de atrofie, presiune oculara controlata in singurul ochi cu care vede, celalalt e pierdut complet.
se imbraca foarte curat, miroase bine, slabut, sprancene albulescu, cred ca habar nu are cum arat eu si nici cum mai arata el, intra mereu cu pasi mici, lasa bastonul intr-o parte si se aseaza cu mare greutate pe scaun. cu adevarat nu putem face nimic pentru el, il controlez doar ca sa nu ii creasca si mai mult tensiunea, pentru ca atunci putinul pe care il vede acum s-ar transforma in NIMIC. orb de tot, el si asa este orb legal, dar ce sa spun, simt ca e datoria mea sa lupt ca sa mentinem acest " cuenta dedos a un metro".
ei bine, e pacientul meu cam de doi ani, intre timp a mai facut si o conjunctivita virica urita, are cornea foarte delicata, ma rog, e ca un bibelou, asa ca la ultima vizita, imi iau inima in dinti si ii spun:
Domnule R., avem o problema cu sprancenele dumneavoastra. Sunt foarte lungi, atat de lungi incat ajung la cornee si va por face rani superficiale, si cum trebuie sa eliminam orice factor de risc, va recomand calduros sa le  taiati.
I-am zis asta pentru ca doua fire din sprancena dreapta, tepoase si groase,  aproape ca atingeau pleoapa de jos..
la care domnul R, foarte serios, spune: pai doamna doctor, tundeti-mi-le dumneavoastra, daca tot suntem aici!..
eu facand fete-fete, nu mi s-a mai intamplat asa ceva, ii spun serioasa: cred ca trebuie taiate in fiecare luna, acum ce o sa faceti, o sa veniti in fiecare luna?
nu,nu, doar ca asa vede si doamna care ma ingrijeste cum se face.
mi s-a parut corect, asa ca am cerut o forfecuta, i-am pus un servetel pe obraz, i-am dat capul putin pe spate si m-am apucat de treaba. in 2 minute rezolvasem ambele sprancene, simetric si curatel.

mi-a multumit frumos, si in timp ce iesea zambind pe usa, ma gandeam ca uite, cateodata a fi oftalmolog poate implica si tundul sprancenelor-  in cazuri exceptionale -, si am zambit si eu..

Spulber, februarie...

Bate vântul frunza-n dungă, bate rău de tot, suntem parcă în "Vrăjitorul din Oz" sau în povestea cu cei 3 purceluşi şi casa lor luată de vijelie. La răscruce de vânturi... Tresar câteodată, când se izbeşte de geam vreo crenguţă cu ghearele ei de gheaţă. Pereţii par aeraţi - ştii cum e ciocolata aerată?!

Mama amintea mereu de vântul de pe valea Nişcovului. Mergea pe jos 3 km, la dus şi la întors, cu vântul în faţă... Ce puternică era mama, eu nu mă văd făcând zilnic un asemenea drum. Şi o înţeleg, în parte (nu poţi să simţi durerea de dinţi a altuia, zic filosofii), abia acum, înţeleg de ce vorbea cu năduf despre anii aceia. 

Tanti D. îşi aminteşte cum era în 54': troienele ajungeau până la stâlpii de electricitate, atingeau 3-4 metri. Cei mici mergeau până la pompa de apă printr-un tunel săpat în zăpadă, printr-o galerie. Era rău, fiindcă stăteau în casă, izolaţi de lume. Tataia le spunea însă că o duc foarte bine, aveau lemne de foc, făină, mălai şi varză, erau boieri!