noroc in sanatate

noroc la bani, noroc in dragoste, dar ce ziceti de noroc in sanatate?
am un pacient foarte simpatic de vreo 73 de ani care e aproape orb, adica legal el e orb desi vede aproape 70% cu un ochi si 50% cu celalalt. Vede doar central adica doar ce are in fata, daca ii fluturi mana in lateral nu isi da seama. Ei bine, ocluzia unei artere retiniene e ceva destul de putin frecvent in oftalmologie, dar lui i s-a intamplat acum 3 ani. Boala asta nu se poate trata, singurul lucru pe care il putem face e sa controlam factorii de risc ca sa nu faca acelasi lucru in celalalt ochi sau accident cerebrovascular.

Ca factor de risc, fumatul, asa ca s-a lasat de fumat. Controale cardio vasculare, negativ.... nici hipertensiune nici diabet nici probleme de coagulabilitate, Domnu´le, sa vedeti ca de fapt ati avut noroc, ca trombul s-a oprit in ochi, ca daca ajungea la creier faceati infarct cerebral si era mai rau. A inteles pacientul, s-a obisnuit sa nu vada jumatatea de jos a oamenilor si televizorului, oh, da, ne adaptam rapid, oricum, el avea celalalt ochi sanatos, un stil de viata sanatos, sapte nepoti sanatosi..
la un moment dat se planse ca in ochiul bolnav, nu mai vede nici in partea de sus, adica ii ramasese doar asa, ca o gaurica prin care sa priveasca lumea.
mai facuse o ocluzie. pe cealalta artera a retinei - avem una pentru jumatatea superioara si una pentru cea inferioara..
dar avea celalat ochi sanatos, un stil de viata sanatos, sapte nepoti sanatosi..

si intr-o zi vine de urgenta ca nu vede jumatatea de sus cu ochiul cel bun. deja banuia el, si intr-adevar, ocluzie pe artera din ochiul bun.
plangea saracu, ca nu intelegea de ce i se intampla toate astea, ca el a facut ce era de facut, ia aspirina de 100 in fiecare zi, a slabit 10 kile, daca stia, nu s-ar fi lasat de fumat ca cine stie cati ani mai are de trait si nu vrea sa ii traiasca orb, ca el are sapte nepoti, 3 sunt de la prima nevasta de care nu mai stia nimic de 40 de ani de zile, ca viata lui e cititul, ca a fost editor la o revista toata viata, si peste o luna o sa i se mai nasca un nepot in SUA,  ca nevasta asta (a treia..) era extraordinara, intelegi, povestea vietii in cateva minute..
asa ca ii spun ca viziunea asta centrala nu o sa o piarda niciodata, pentru ca vascularizatia maculei, adica retina centrala, in cazul lui depinde de o artera a coroidei nu a retinei care este protejata la nivel fiziologic si nu se poate gatui asa ca celelalte artere ale retinei.

mi s-a linistit.

stiti, de fapt, exista ocluzii de artera cilioretiniana descrise in literatura. Sunt foarte foarte putin frecvente.

doamna cu coasa

dragii mei,
acum cateva zile  N mi-a spus ca doamna cu coasa taie firul de argint al vietii.
nu stiu voi, dar eu stiam ca doamna in negru taie viata (sau capatina..).. asa ca am zambit asa oleaca superior ca uite-te ce mistici suntem acum credem intr-un fir de argint, what's next, profetia maya??
.. si el foarte serios imi spune ca asa scrie in Biblie... zau? (cu joc de priviri: neincrezatoare a mea, deconcertant de sigura a lui) da, Moartea taie firul de argint care leaga corpul de suflet, ca un cordon ombilical energetic.
hm, imi suna din ce in ce mai tare a literatura ezoterica. suna telefonul, ne luam cu altele, tema ramane in aer.

Azi, il vad deschizand Biblia.  Ecleziastul, 12. " Adu-ti aminte de Ziditorul tau in zilele tineretii tale, inainte sa vina zilele de restriste, si sa se apropie anii despre care vei zice: " N-am nici o placere in ei!", inainte ca se intunece soarele, si lumina, si...(..) mai inainte ca sa se rupa funia de argint si sa se sparga vasul de aur ..(..) si ca pulberea sa se intoarca in pamant cum a fost , iar sufletul sa se intoarca la Dumnezeu, Care l-a dat."

N ma surprinde in fiecare zi.

ma intristez ca uite cum am ajuns,  deschid biblia doar ca sa verific teorii ezoterice. o iau aproape, imi amintesc cand am venit in Spania, cum mamica mi-a dat biblia inainte de a pleca. si cum in ea, am gasit mesajele.  sfaturi, scrise de mana, un rand de text pe fiecare biletel. dar asta e alta poveste..

sa lupti cu bolile e usor..

E ora 4 dupa amiaza, nu sunt inca obosita, pacienta care tocmai a intrat este frumoasa, ordonata, energica si desteapta. (ultimele 3 caracteristici se deduc din A. faptul ca a pus geanta direct pe scaunul de langa perete si ochelarii pe masuta auxiliara fara sa caute alternative absurde cu privirea pierduta si neajutorata ,B. a parcurs distanta intre usa si scaun in 3 secunde si C. a inteles rapid explicatia ca tensiunea ei oculara de 24 nu inseamna ca are glaucom - desi normalul e pana la 21 - atata vreme cat nervul ei optic este sanatos.  Atfel, consultatia se termina cu adevarat in 4 minute. In timp ce scriu la calculator, ii spun (cu o unda de tristete) ca ne vedem la anul. Ea zambeaste cald si adauga: ¨daca vrea Dumnezeu!..¨. ma intorc catre ea si aprob: Si Dios quiere.. zambesc, imi zambeste iarasi, ii spun ca daca intre timp i se intampla ceva, poate sa vina fara programare (ah, concesiile facute pacientilor carismatici..) si incepe sa imi povesteasca ca nu ii e teama de nimic, ca posibilitatea de a face glaucom nu o ingrijoreaza, ca e obisnuita sa lupte. ca a avut 4 cancere. si ca a luptat cu toate patru. primul acum 20 de ani un san, apoi uterul.10 ani mai tarziu cancer de colon, apoi celalalt san. povestea ma impresioneaza, si ii spun sincer ca e o femeie puternica si ca ma misca faptul ca o vad asa de plina de incredere si ..viata. si ce crezi ca imi spune? a, doamna doctor, sa lupti cu bolile este usor, mai greu e cu moartea. aveam 32 de ani si plecasem cu familia in vacanta. am avut un accident de masina si mi-au murit fetita si sotul. mi-a ramas doar baiatul. acum a terminat Dreptul, se pregateste de trei ani de zile pentru examenul de judecator, sunt tare mandra de el ca nu renunta usor..
nu am mai spus nimic.

omul cu turban si alti vecini

drumul nostru spre DIR (lant de sali de sport in Barcelona) consta in: dam coltul blocului, trecem prin fata hotelului si a parcului cu praf, traversam o strada, 50 de metri idilici pe sub copaci pe un drum pietonal, traversam inca 2 strazi si gata, am ajuns. la unul din colturi sunt asezate 3 banci (cu  finalitate incerta) pe care intotdeauna stau niste oameni. aceiasi. sunt sigura ca nu au casa: miros foarte urat, au hainele mizerabile, nebarbieriti. in general dorm intinsi pe toata lungimea bancutei, nu sunt violenti, nu te agaseaza, nu cer tigari nici bani nici macar atentie.
Omul cu turban sta in parc, pe el chiar il vad in fiecare zi cand ma duc la serviciu, de la o oarescare departare, ca ma cam inspaimanta. nu stiu cum de il lasa sa stea asa, la 30 de metri de intrarea in hotel (care e de 4 stele!!), e inconjurat/blindat de 2-3 carucioare de supermarket pline ochi de pantaloni, cratiti, paturici, pantofi, jucarii de plus, pulovere, scaune(!), folii de plastic, bete de lemn decorative, o musama cu desene cu ciuperci mari,  si pungi, multe multe pungi.. poarta intotdeauna un turban albastru si are o barba carunta foarte lunga.
ei bine, cu ei eram obisnuita, omul cu turban face parte din peisajul meu zilnic, e un alt fel de vecin.
dar astazi..
astazi pe una din cele trei banci statea un personaj nou. un domn la 65-68 de ani, nu murdar dar nici impecabil, cu pantofii oleaca scalciati, un pulover si camasa dedesubt. langa el, un geamantan mare. nu parea ca asteapta pe cineva, nici vreun tren sau autobuz, nu se odihnea, nu cauta vreo adresa. nu stiu de ce, dar am avut certitudinea ca geamantanul acela era toata casa lui. e o atitudine..nu e primul pe care il vad asa, in Spania e usor sa ramai fara casa si am vazut multi pensionari abandonati in Urgente, acum cu criza asta multe familii nu mai pot plati ipoteca, si efectiv raman in strada. fratilor, e usor sa treci linia. oamenii pe care ii vad aici fara casa  nu sunt aceiasi homeless-i pe care ii vedeam in Valencia (drogadicti, prostitutie ieftina..) oamenii astia se vede ca sunt (erau) oameni de bine, carora pur si simplu li s-a rasturnat situatia. si viata.
si colac peste pupaza, cand ne-am asezat pe o banca mai incolo, s-a apropiat o fata cam la 30 de ani , cu parul foarte curat dar cu mainile unsuroase care ne-a cerut o tigara. ne-a spus ca vrea sa se lase de fumat, ca vrea sa plece la madrid sa caute de munca, voi aveti de munca, da, avem- sa vedem cat o mai tine, aaaaaaaah, aveti noroc, eu o sa plec, aici nu am gasit nimic, multumesc pentru tigara, avea aceeasi privire ca domnul cu geamantanul. intr-o mana tinea o punga alba plina cu magdalene, asa am banuit noi: se vedeau niste painici grasoase si ne-am imaginat ca sunt..magdalene..
de ce scriu despre ei? pentru ca ma intreb daca au fost mereu acolo, la un colt de strada si eu nu ii vedeam, sau lucrurile incep cumva sa se schimbe? e orasul de vina, la sat se intampla asa ceva? mai exista un ¨la sat¨? mai exista drum de intoarcere?
PD locuiesc intr-o zona absolut respectabila.