Un roman minunat, cu mult umor, despre băieţi. Copilul creşte fără tată, nu-i ştie chipul, dar îi aude Vocea la radio (avea emisiune). Alţi bărbaţi, cei de la barul Dickens, ţin locul tatălui, cu mare succes.
- "La opt ani, am început să visez să merg la Dickens aşa cum alţi băieţi visează să ajungă la Disneyland."
- "Bărbăţia înseamnă mimetism. Pentru a fi bărbat, un băiat trebuie să vadă un bărbat. Cu bunicul nu mersese."
- bunica, explicându-i cât de greu îi este mamei lui să-l crească: "Eu contez pe tine. De câte ori spune "pe tine" suna ca o tobă.
- aceeaşi bunică: "îşi rezerva în fiecare zi o perioadă pentru groază. Se temea de pneumonie, tâlhari, maree, meteoriţi, şoferi beţi, drogaţi, criminali în serie, tornade, doctori, vânzători necinstiţi. Groaza bunicii mi se dezvăluia în toată dimensiunea ei când cumpăra un bilet la loterie şi se uita la televizor când erau anunţate numerele. Dacă primele trei numere se potriveau, începea să se roage cu ardoare ca următoarele trei să nu se potrivească. Îi era groază să câştige, de teamă să nu-i cedeze inima."
- J.R. ajunge la concluzie că şcoala la care merge (la un moment dat, în Arizona) este medie pentru că se află în mijlocul deşertului!
- "Boala (alopecia) l-a distrus pe unchiul Charlie, dar pagubele au fost mai mult pe interior decât în exterior. Devenise sfios la modul patologic, nu mai putea ieşi din casă fără pălărie şi ochelari de soare negri, o deghizare care îl făcea, de fapt, să sară mai mult în ochi. Arăta ca Omul Invizibil. Mult înainte să fie la modă chelia, mult înaintea lui Bruce Willis, unchiul Charlie era chelios - marfă. Dar bunica mi-a spus că unchiul Charlie ura felul cum arăta, că se ferea din calea oricărei oglinzi de parcă ar fi fost o armă încărcată."
- "Humphrey Bogart era unchiul Charlie pe faţă - în afară de păr -, mai şi vorbea ca unchiul Charlie, cu buzele deschise doar cât să încapă o ţigară. Când Bogart a spus "Uită-te la tine, puştiule!" mi s-a ridicat părul pe ceafă, pentru că suna de parcă unchiul Charlie ar fi fost în cameră cu mine. Bogart avea până şi mersul ca al unchiului Charlie, umbletul acela de flamingo pe care-l dor genunchii. Apoi, cireaşa de pe tort, Bogart îşi petrecea toată ziulica într-un bar."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu