Dragii mei,
Cristos a inviat!
Aseara nu ne-am dus la slujba de Inviere (scuzele obisnuite: au schimbat locul, nu mai e la biserica de aici aproape, e la capatul celalalt al Barcelonei, nu aveam cu ce sa ne intoarcem, N nu parea prea entuziasmat) asa ca am spus ca ne uitam la slujba la televizor. Ca decat nimic, tot e ceva...
Care slujba fratilor? Dadeau pe TV1 un film spaniol despre inocenta adolescentei si initierea in dragoste, pe Antena3 "Bolt" (desene animate despre un catel) urmat de American playboy, pe Cuatro " Atrapa un millon" program de divertisment, in rest filme de actiune si "Ultimul samurai".
Nimeni nu ar fi spus ca e noaptea Invierii. E adevarat ca la catolici slujba e in dimineata asta, dar nici macar un film tematic, nimic, toata saptamana nu au dat decat un film despre Nasterea Domnului cu o Marie blonda cu ochi albastri imbufnata si un Iosif tanar si indragostit lulea. A da, au mai dat si Spartacus.
Cica in Romania exagereaza cu filmele despre Moise, Petru and company, dar macar nu trece neobservat, dom'le.
Stiti ca aici se fac procesiuni de Semana Santa, si anul asta cum a plouat, nu au mai iesit pe strada, si ce credeti? interviurile se faceau cu proprietarii barurilor care se plangeau ca nu au facut nici un castig anul asa..
la 11 noaptea aici suna fixul. cand esti departe si suna telefonul noaptea, mereu te sperii, ca te astepti numai la vesti rele.
era mamica, ca sa cantam impreuna Cristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand.. intr-o secunda eram acasa, langa ea.
Poate sunt doar cutume..
Azi reîncepe şcoala, e greu, trezitul de dimineaţă, pregătirea lecţiilor, reintrarea într-un alt film... La 6 dimineaţa am hrănit pisicuţele, pe Miki, şi am timp să mă mir cum ciripesc păsărelele afară, în joaca lor cu firele de telegraf - ele sunt vesele şi vioaie. Liliacul stă să înflorească de-a binelea. Caut un citat pentru SII de la bac - să încep cu "Timpul e un zeu bun" (Sofocle).
RăspundețiȘtergereMă reîntorc cam greu la scris, cineva, vorbind despre bloguri, spunea că petrece 2-3 ore scriind sau pregătindu-şi materialele de postare!
Un fragment din Mugur Ciumăgeanu, Dilema Veche, despre diferenţa dintre vină şi greşeală. Totul pleacă de la cuvinte, de la tactul cu care îi facem pe cei mici, mai ales, "să intre-n pământ de ruşine", în loc să-i încurajăm să-şi recunoască, cu seninătate, greşeala:
RăspundețiȘtergere"Vina e o emoţie prietenoasă. Ea te împinge să mărturiseşti, să vorbeşti despre greşalele tale cu ceilalţi. Vina este o cărăruie spre iertare, pentru că mărturisirea la timp a greşelii este o bună premisă de a obţine absolvirea, cu sau fără pedeapsă sau canon la pachet. În schimb, ruşinea este urîtă. Ea te alungă cu coada între picioare de la locul faptei, te ascunde de privirea celor din jur şi te predispune la minciunele sau la contraatacuri.
Mai mult decît atît – vina este o emoţie locală, iar ruşinea este o emoţie globală. O vină corect „trăită“ presupune o conştientizare a greşelii şi o asumare a ei, fără generalizări caracteriale. O ruşine „à la carte“ implică însă o codiţă de caracterizare globală de tip „nu am nici o valoare“, „nu sînt bun de nimic“, „nu pot să fac nimic bine“. Teoriile emoţiilor identifică şi o variantă intermediară, aceea a fuziunii vină-ruşină, în care persoana îşi recunoaşte greşeala („sînt vinovat pentru întîrzierea produsă“) şi, apoi, se evaluează global („ergo, sînt un prost“)."
Despre emoţii psihologice complexe, care încarcă ruşinea cu agresivitate. Cel "alungat" de reşuni se va întoarce să se răzbune... şi toate pleacă de la cuvinte...
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptaminii/articol/ne-spune-noua-gre-alele-tale
"Eu am curajul să gust! Vrei să vezi?!" "Să nu care cumva să guşti!", apuc eu să spun, din grădina unde tocmai retezasem o tulpină năzdrăvană de leuştean. Îi văd foarte bine printre ţambrele rare ale gardului, sunt la doi metri de mine, ei nu mă văd încă, preocupaţi de "prinsoare". "să nu care cumva să guşti!" Mă văd, în fine, şi se retrag repede, ca nişte melcişori în cochilie, nici nu ai fi zis că au fost acolo. Unii au bicicletă. Toţi poartă fesuri rotunde, ca de mohair, sau şăpcuţe de tenis.
RăspundețiȘtergereO adunătură de pici, maximum 8 ani, se invârteau în jurul mormanului de asfalt decopertat astăzi de muncitorii de la drumuri (presupun că de acolo sunt) şi lăsat (unde altfel?) în poarta mea. Şi copiii ăştia cred că e bun de gustat sau de verificat curajul pe el. Cum e să-ţi vină ideea să muşti o bucată de asfalt?... Am aruncat o privire de ansamblu asupra străzii, ca să constat, cu oarecare confort, că nu sunt totuşi singura norocoasă posesoare de asfalt degradat - la ceva distanţă, se văd alte câteva, nu multe, muşuroaie, pe care, a promis un individ fără profil bine conturat (ca Dorel, din reclamă), că mâine la prima oră o să le încarce într-o remorcă.
Mai devreme, cât stăteam în stradă tăind liliac pentru vecini, o fată ciudată, pe care n-o cunosc, mă întreabă a cui e pisica "aia". Ca de obicei, când e ceva de făcut pe-afară, cineva de condus, pisicile mă escortează, sunt toate pe lângă mine. Era vorba de Fluffy. A mea e pisica, îi spun eu. Voia şi ea un pisoi. Îi spun că pisica asta e deja bătrână şi n-aş prea crede să mai facă pisoi. Ea nu se lasă, cere amănunte, e contrariată, dar de ce să nu facă??? Mă uit mai bine la ea - chipul arată că e mai în vârstă decât pare, târăşte în braţe două sticle de suc, e aprope cocoşată de sticlele astea, pe care le ţine aiurea, de parcă ar fi gata să le scape în orice moment. Priveşte nedefinit şi, în general, pare o cauză pierdută. Îi spun că îi păstrez un pui, să stea liniştită. Îşi vede de drum, obosită de povara pe care o poartă în braţe, obosită la trup şi la minte.