Din cărţile anului acestuia:
1.David Grossman, Până la capătul pământului, complicată, minunată, cere un cititor experimentat, deşi nu e totuşi o carte himalayană.
2.Michael Ende, Momo - cărticică pentru copii, are un subiect grav, ce se întâmplă cu timpul, cu hoţii de timp - cel mai frumos personaj, în afară de fetiţa Momo, este broasca ţestoasă Cassiopeea;
3.Eowyn Ivey, Copila de zăpadă - o vulpe roşcată însoţeşte, prin pădure, o fetiţă, până când fetiţa creşte şi îşi vede singură de viaţa ei sălbatică - domesticită, prin dragoste, copila de zăpadă dispare...
Grossman. Despre un lanţ al iubirilor niciodată desăvârşite, fiecare iubeşte pe cineva care, la rândul său, iubeşte, fără speranţă, pe altcineva - Ora îl iubeşte pe Ilan, dar este iubită de Avram, la rândul său, iubit de altă femeie. Începutul nu era promiţător, nici formatul - peste 600 de pagini! De altfel, cartea e atât de complexă ca temă, personaje şi tablou social încât se puteau naşte din aceeaşi materie alte câteva romane - prietenia pierdută şi regăsită, complicată de o poveste de dragoste şi un copil (Ofer) care nu va şti niciodată că tatăl său este Avram, nu Ilan. Relaţia dintre fraţi, mersul la război, experienţa traumatizantă a prizonieratului, "sălbăticirea" băieţilor, care pierd, cu timpul, sensibilitatea moştenită de la mamă, de la Ora.
Fiecare pagină devine, treptat, o experienţă în sine. Ora porneşte într-o călătorie oarbă, cu credinţa că, atâta timp cât nu va avea ştiri despre Ofer, fiul său va rămâne în viaţă - nimeni nu-i va putea aduce, la uşă, vestea că fiul ei a fost ucis pe câmpul de luptă. În această călătorie este însoţită de Avram, tatăl adevărat al lui Ofer (un secret bine ţinut), prietenul ei şi al lui Ilan (soţul), din adolescenţă. Cei doi nu s-au văzut de mulţi ani, iar Ora îi povesteşte necontenit (când nu povesteşte, scrie) lui Avram despre Ofer şi Adam, băieţii ei, despre familia lor, despre Ilan. Ora îi dă lui Avram un rucsac - hainele lui Ofer, fiul al cărui chip nu-l cunoaşte, sunt acolo, le va purta în această călătorie şi Ofer e mereu cu ei, pentru că vorbesc permanent despre el, ca să-l ţină în viaţă... Apoi se trag sertarele cu poveşti...
"Dar acum îl simţea, îl simţea pe Ofer aşa cum îl simţise în ziua aceea, în lift, îngrozit, înnebunit de frică, ceva se închidea peste el făcându-l prizonier, şi nu avea destul aer, iar Ora a sărit direct în picioare şi a mers către Avram, haide, a zis ea, hai să mergem, iar Avram nu înţelegea, tocmai se aşezaseră, însă nu a întrebat nimic, mai bine că nu a făcut-o, mult mai bine, ce-ar fi putut ea să-i răspundă?..."
1.David Grossman, Până la capătul pământului, complicată, minunată, cere un cititor experimentat, deşi nu e totuşi o carte himalayană.
2.Michael Ende, Momo - cărticică pentru copii, are un subiect grav, ce se întâmplă cu timpul, cu hoţii de timp - cel mai frumos personaj, în afară de fetiţa Momo, este broasca ţestoasă Cassiopeea;
3.Eowyn Ivey, Copila de zăpadă - o vulpe roşcată însoţeşte, prin pădure, o fetiţă, până când fetiţa creşte şi îşi vede singură de viaţa ei sălbatică - domesticită, prin dragoste, copila de zăpadă dispare...
Grossman. Despre un lanţ al iubirilor niciodată desăvârşite, fiecare iubeşte pe cineva care, la rândul său, iubeşte, fără speranţă, pe altcineva - Ora îl iubeşte pe Ilan, dar este iubită de Avram, la rândul său, iubit de altă femeie. Începutul nu era promiţător, nici formatul - peste 600 de pagini! De altfel, cartea e atât de complexă ca temă, personaje şi tablou social încât se puteau naşte din aceeaşi materie alte câteva romane - prietenia pierdută şi regăsită, complicată de o poveste de dragoste şi un copil (Ofer) care nu va şti niciodată că tatăl său este Avram, nu Ilan. Relaţia dintre fraţi, mersul la război, experienţa traumatizantă a prizonieratului, "sălbăticirea" băieţilor, care pierd, cu timpul, sensibilitatea moştenită de la mamă, de la Ora.
Fiecare pagină devine, treptat, o experienţă în sine. Ora porneşte într-o călătorie oarbă, cu credinţa că, atâta timp cât nu va avea ştiri despre Ofer, fiul său va rămâne în viaţă - nimeni nu-i va putea aduce, la uşă, vestea că fiul ei a fost ucis pe câmpul de luptă. În această călătorie este însoţită de Avram, tatăl adevărat al lui Ofer (un secret bine ţinut), prietenul ei şi al lui Ilan (soţul), din adolescenţă. Cei doi nu s-au văzut de mulţi ani, iar Ora îi povesteşte necontenit (când nu povesteşte, scrie) lui Avram despre Ofer şi Adam, băieţii ei, despre familia lor, despre Ilan. Ora îi dă lui Avram un rucsac - hainele lui Ofer, fiul al cărui chip nu-l cunoaşte, sunt acolo, le va purta în această călătorie şi Ofer e mereu cu ei, pentru că vorbesc permanent despre el, ca să-l ţină în viaţă... Apoi se trag sertarele cu poveşti...
"Dar acum îl simţea, îl simţea pe Ofer aşa cum îl simţise în ziua aceea, în lift, îngrozit, înnebunit de frică, ceva se închidea peste el făcându-l prizonier, şi nu avea destul aer, iar Ora a sărit direct în picioare şi a mers către Avram, haide, a zis ea, hai să mergem, iar Avram nu înţelegea, tocmai se aşezaseră, însă nu a întrebat nimic, mai bine că nu a făcut-o, mult mai bine, ce-ar fi putut ea să-i răspundă?..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu