viata la 97 de ani

dragii mei,
astazi am primit cadou o carte in catalana, cu scopul precis de a ma ajuta sa invat limba. autorul e unul din pacientii mei, l-am vazut prima oara acum vreo 2 luni: inalt nici slab nici gras vag seboreic mirosind a sapun si cu pantofii bine lustruiti, hmm la varsta lui singura explicatie rezonabila era ca fusese militar (and I was right about that).venise insotit de un fiu, prezentabil si ne-evident plictisit de obligatia de a-si insoti tatal pe la medici ca majoritatea celor care vin cu batraneii. dar nici prea incantat. Domnul in varsta a inceput sa imi vorbeasca in catalana, si nu e prea mare diferenta cu spaniola dar eu prefer sa inteleg bine de ce se plange omul cand vine asa ca , cu delicatete, ii spun ca mai bine conversam in spaniola, ca eu as vrea sa invat catalana dar nu am timp , bla bla bla the same old story - adevarul e ca nu mi-am pus in gand musai sa invat, daca prind cuvinte unul-doua e ici pe colo, pentru mine e suficient, dar e oarescum nepoliticos sa i-o tai omului spunand ca tu nu stii catalana si ca el e obligat sa iti vorbeasca in spaniola. asa ca le spun ca ..invat.. ei bine, domnul mi-a spus ca imi va aduce o carte scrisa de el si ca daca am vreo nelamurire, sa ii scriu un email ca el imi raspunde sigur. am zambit la partea cu email-ul, yes sure, dar fiul mi-a surprins neincrederea si a spus: fiti sigura ca o sa va scrie, el acum scrie o noua carte si e tot timpul conectat la internet. 
sa nu uit sa va spun ca pacientul meu are 97 de ani.
ei bine , azi mi-a adus cartea, cu dedicatie cu tot si am fost chiar miscata. se cheama " 3 craciunuri memorabile" si e vorba de 3 craciunuri petrecute in inchisoare in anii 39-42.  azi a venit cu alt fiu, care e mai putin mandru de tatal lui si mai evident deranjat de faptul de a trebuit sa faca pe insotitorul.
ei bine, de ce scriu toate astea: in primul rand, e vorba despre cum se poate imbatrani. taticu o sa fie unul din batraneii astia, sunt sigura. deja isi plateste darile online. dar mai are pana sa fie batranel.
in al doilea rand, despre fii. primul era chiar mandru de tatal lui, se falea cu el. al doilea era intr-un fel rusinat de insistenta batranului de a imi citi dedicatia pe loc, de a-mi frunzari cartea si sublinia un pasaj, era un fel de spectator care se spala pe maini.
acum stau eu si il judec pe al doilea, dar cine stie ce alt fiu o mai avea -  care nici macar nu vine cu el o dupa amiaza la medic.. vreun fiu care nu traieste pe aproape.. sau care poate ca nici nu traieste in aceeasi tara. asa ca tac cumintica si il fericesc pe pacientul meu . in seara asta am ce citi.