sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Konstantin şi Doruntina, Kadare

             Am citit "Amurgul zeilor stepei", Ismail Kadare. Impresionantă carte, ca stil, deşi povestea e oarecum diluată şi "desenul" ei se clarifică abia la final - experienţa scriitorului însuşi, în vremea studiilor la Moskova, în atmosfera stranie a destalinizării, când străinii sunt priviţi cu duşmănie. Asta simte şi albanezul chemat la poliţie, devenit suspect, verificat zilnic la poarta căminului studenţesc, privit brusc cu ostilitate de portăreasa care, cu câteva zile în urmă, i se adresa prietenos. Despre Pasternak şi campania de defăimare iniţiată de activişti, după câştigarea Nobelului cu "Doctor Jivago"...
              Pe malul Mării Baltice ("o masă de apă cu foşnet trist şi monoton"), într-o seară, bărbatul îi povesteşte unei străine povestea lui Konstantin şi a Doruntinei, povestea unui legământ care trebuie ţinut chiar dincolo de moarte. O mamă cu 9 copii nu vrea să-şi mărite singura fată cu un flăcău de peste mări şi ţări, dar unul dintre fii, Konstantin, îi făgăduieşte că îi va aduce fata înapoi, orice ar fi. Vremurile sunt grele, femeii îi mor toţi băieţii, nu o mai are decât pe Doruntina, dar ea e departe. La mormânt, mama îl blestemă pe Konstantin pentru că a murit şi nu şi-a ţinut legământul - "să nu te putrezească pământul!". Şi Konstantin se ridică din mormânt şi pleacă după fată. Vin amândoi pe un cal, iar fata vede că el e alb la faţă şi că are părul plin de noroi, dar nu obţine nicio explicaţie. Doar la poarta cimitirului Konstantin o trimite singură mai departe, acasă: "Du-te tu înainte, eu mai am o treabă pe aici."
             Cartea e întunecată şi nu prea...  iar unele pasaje sunt splendide:
- despre fragilitatea unei relaţii recente: "Am rămas tăcuţi o bună bucată de vreme şi, cu fiecare moment care trecea, îmi ziceam în sinea mea că, uite, noi doi redevenim străini cu o repeziciune cutremurătoare".
- despre primejdiile unei conversaţii: "Discuţia noastră s-a învârtit o bucată de vreme domol, ca un vultur, între zidurile cafenelei, până când unul dintre noi a deschis larg ferestrele şi pasărea a zburat departe, spre tărâmul de la sud-est al Europei, acolo de unde ne trăgeam amândoi."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu