dragii mei,
acum cateva zile a venit un pacient de 84 de ani pe care intotdeauna il insoteste o doamna din Sudamerica, foarte grijulie, in care am incredere absoluta ca ii pune picaturile pentru glaucom. Bietul domn vede foarte putin, in zilele bune vede cate degete ridic la 3 metri, dar in general vede doar cu o raza de un metru. Sufera de miopia magna, are retina vai de capul lui, cu zone imense de atrofie, presiune oculara controlata in singurul ochi cu care vede, celalalt e pierdut complet.
se imbraca foarte curat, miroase bine, slabut, sprancene albulescu, cred ca habar nu are cum arat eu si nici cum mai arata el, intra mereu cu pasi mici, lasa bastonul intr-o parte si se aseaza cu mare greutate pe scaun. cu adevarat nu putem face nimic pentru el, il controlez doar ca sa nu ii creasca si mai mult tensiunea, pentru ca atunci putinul pe care il vede acum s-ar transforma in NIMIC. orb de tot, el si asa este orb legal, dar ce sa spun, simt ca e datoria mea sa lupt ca sa mentinem acest " cuenta dedos a un metro".
ei bine, e pacientul meu cam de doi ani, intre timp a mai facut si o conjunctivita virica urita, are cornea foarte delicata, ma rog, e ca un bibelou, asa ca la ultima vizita, imi iau inima in dinti si ii spun:
Domnule R., avem o problema cu sprancenele dumneavoastra. Sunt foarte lungi, atat de lungi incat ajung la cornee si va por face rani superficiale, si cum trebuie sa eliminam orice factor de risc, va recomand calduros sa le taiati.
I-am zis asta pentru ca doua fire din sprancena dreapta, tepoase si groase, aproape ca atingeau pleoapa de jos..
la care domnul R, foarte serios, spune: pai doamna doctor, tundeti-mi-le dumneavoastra, daca tot suntem aici!..
eu facand fete-fete, nu mi s-a mai intamplat asa ceva, ii spun serioasa: cred ca trebuie taiate in fiecare luna, acum ce o sa faceti, o sa veniti in fiecare luna?
nu,nu, doar ca asa vede si doamna care ma ingrijeste cum se face.
mi s-a parut corect, asa ca am cerut o forfecuta, i-am pus un servetel pe obraz, i-am dat capul putin pe spate si m-am apucat de treaba. in 2 minute rezolvasem ambele sprancene, simetric si curatel.
mi-a multumit frumos, si in timp ce iesea zambind pe usa, ma gandeam ca uite, cateodata a fi oftalmolog poate implica si tundul sprancenelor- in cazuri exceptionale -, si am zambit si eu..
Zuzu, imposibil de trimis la grădi. E atât de somnoroasă încât, după ce verifică dacă Găbicu e acasă, adoarme din nou ca o împărăteasă între perne. Metodele clasice (luat în braţe, nini-nini) de trezit nu funcţionează, nici lăpticul nu miroase îndeajuns de puternic ca să-i facă foame, aşa că G. renunţă, o lasă acasă, ca să mai doarmă oleacă.
RăspundețiȘtergereAm citit ceva dspre Amos Oz, ţi-am trimis şi ţie. Un documentar despre viaţa părinţilor lui, începută atât de firesc şi sfârşită tragic, cu sinuciderea mamei la 39 de ani. Ulterior, tatăl a trăit cu umbra acestei nenorociri în suflet. Cartea pe care o scrie despre părinţii săi este, la început, o încercare de a afla răspunsuri la întrebări imposibile. E vorba despre dezamăgire, despre neputinţa de a rezista sărăciei, migrenelor, cozilor de la piaţă, vieţii casnice, fără perspectivă. Ulterior, scriitorul îşi avertizează cititorul să nu caute un vinovat în toată povestea asta despre dragoste şi moarte.
"Unii proşti sunt buni din fire,
Unii înţelepţi n-au minte,
Râsul dă în tânguire,
Cine stă să ia aminte?"
M-am uitat la ”Steaua fără nume”, filmul cu Marina Vlady și Birlic (în rolul profesorului de muzică), coproducție româno-franceză din 1966, după piesa lui Mihail Sebastian, 1942. Muzica e splendidă, la fel imaginea.
RăspundețiȘtergere”Patimă mare cărțile!” zice Ispas, șeful de gară.
Profesorul Miroiu comandase o carte scandalos (cum crede tot târgul) de scumpă de la București: ”Ce va spune mâine cancelaria!” (d-ra Cucu), ”Ce va spune tot târgul, domnișoară!”
Un târg în care, până la venirea Monei, singurul eveniment este rața omorâtă de accelerat - gătită ulterior de soția șefului de gară, cu varză.
”De asta ești profesor, ca să studiezi? Și-n vremea asta elevele își fac de cap!” zice domnișoara Cucu. ”Într-un oraș de provincie gara este marea!”
În teatrul radiofonic - Beligan și Mihăilescu-Brăila.