vineri, 20 ianuarie 2012

rotundul an 2012

dragii mei,
anul a inceput bine, cu o gramada de pacienti ezoterici si extrasenzoriali, care deodata gasesc in mine un fel de cutie de rezonanta, ei zic ca e pentru ca anul asta e absolut deosebit, un an de curatare interioara si inaltare spirituala ba chiar mutatie sufleteasca si trezire a celui de-al treilea gamet.
nu sunt de o varsta anume si sunt foarte zambitori, si imi tot povestesc de ale lor fara sa le-o cer si mai ales fara sa-i cunosc prea bine, la inceput mi s-a parut ca e un val de extrovertiti mistici care mi-au cazut pe cap (tocmai mie?..) , dar snt deja doua sapatamani si nu mai e nici o gluma, trebuie sa iau evenimentul in serios si sa inteleg de ce se intampla toate astea.
cateva exemple: un domn de vreo 78 de ani care mi-a luat mainile in mainile lui la sfarsitul consultatiei si mi-a declarat solemn ca trebuie neaparat sa fac ceva cu ele ca el simte o energie, eu ii raspund zambind ca imi ii e suficient cu chirurgia oculara, dar el insista: nu doamna doctor trebuie sa sculptati sau sa pictati, e un an nou diferit trebuie sa ma credeti.. o doamna de 30 de ani cu 2 copii mi-a spus ca ea simte ca poate vorbi cu mine, ca are un copil indigo si un copil cristal, ca are de a face cu aura fiecaruia , ca toti putem deveni indigo.. alt pacient de 50 de ani imi spune ca face sedinte de hipnoza si imi propune o minisesiune adhoc asa doar ca un cadou (?) si tot asa.. am o pacienta de 63 de ani pe care o vad de vreo 2 ani si in ultimul an i-am tot explicat ce e blefarita (are marginea pleoapelor rosie, cu mici cojite albe si o spuma albicioasa la radacina genelor) si ca trebuie sa faca un fel de higiena a pleoapelor in fiecare zi, ma rog ii explic de fiecare data cand o vad, cu desene si fiziopatologie, ca sa inteleaga.. ei bine, de fiecare data cand venea la control era ca si cum as fi vorbit cu peretii, asa ca azi aproape ca m-am infuriat si i-am spus ca eu imi fac datoria de medic dar ca azi e ultima oara cand ii explic ce si cum trebuie sa faca. si azi, pentru prima oara in 2 ani , mi-a spus ca are probleme de memorie si diverse infarcturi lacunare (adica lipsa de irigatie sangvina in zone cerebrale localizate si nu prea mari) si ca in ultimele trei luni au inceput sa ii tremure mainile dar doctorii nu au gasit parkinson si ca ii pare rau ca nu face tratamentul, doar ca uita tot, cum iese pe usa a si uitat ce trebuie sa faca.. mi s-a facut mila de ea, evident ca m-am rusinat.. nu se stie nicidata ce se intampla in capsorul celuilalt..
tot de cateva zile ma tot gandesc la capitanul vasului de croaziera Costa Concordia care a naufragiat de curand si care a abandonat bordul printre primii.. cum trebuie sa se simta,  in sensul de dezamagit, cand iti dai seama cine esti si de cat esti in stare, adica toti credem ca am fi niste eroi in situatii limita. evident ca era datoria lui sa organizeze totul, dar cand vine peste tine monstrul de metal, la cine te mai gandesti? si evident, comparatia constanta cu atitudinea comisarului -capitan sau ce era, oricum un grad militar - care a ramas pe vas pana la evacuarea ultimului pasager, si-a rupt piciorul, l-au salvat cu elicopterul la 36 de ore dupa declararea naufragiului.. e clar ca o persoana cu antrenament militar are un alt cod al datoriei fata de un civil cum era capitanul vaporului (sau asa imi place mie sa cred, ca tot sunt din familie de militari) ma rog ideea e ca aici ii avem in fata noastra pe erou si pe las, si comparatia il face monstruos pe capitanul fricos. dar cati dintre noi .. la asta ma gandesc, sigur ca nici el nu ar fi crezut daca i s-ar fi povestit ca intr-o zi va abandona pasagerii si vaporul si se va pune la adapost primul ..tu ce ai gandi..
mda, in alta ordine de idei, cred ca 2012 e un an rotund si ca daca vine furtuna aia solara, o sa venim in Ro cu bicicleta.

2 comentarii:

  1. În sfârșit, un semn de la tine! Cea mai tristă poveste, din cutia ta chinezească, e cea a memoriei risipite, cum e să nu mai știi de tine...

    La noi plouă în loc să ningă. Parcă mi s-au terminat cuvintele, avea dreptate Oana Pellea în Jurnalul ei, un ecran e ca o foaie albă, ambele suporturi te inhibă, uneori rămâi fără idei. Se sparie gândul...

    C.T., prietena mea pasionată de chimie, mi-a arătat azi un filmuleț despre grafen, un material (atomi de carbon) care poate înlocui siliciul. Aplicațiile sunt uluitoare, aproape SF: o brățară care devine ceas deșteptător, apoi GPS, desktop, card, mobil, practic un material care stochează tot felul de informații. Pentru 5 minute o tânără japoneză s-a plimbat zâmbitoare pe ecran (și în presupusa ei viață superavansată tehnologic) ca o hologramă, ca o presimțire a viitorului. C.T. mi-a spus că în 20 de ani o să avem și noi brățări de grafen în loc de laptop, telefon mobil etc.

    RăspundețiȘtergere
  2. interesant grafenul, am citit putin despre el, ma intreb ce am putea face in medicina cu el, o sa il intreb pe D daca stie mai multe.. multumesc!

    RăspundețiȘtergere