marți, 9 noiembrie 2010

viata la 92 de ani

stiu, acum vreo luna am scris despre viata la 97 de ani dar nu pot sa nu va povestesc despre pacientul de aseara. era penultimul pacient, ora 8 seara, asteptase deja vreo 40 de minute pentru ca fusese o zi dura cu multe vizite care ba aveau nevoie de chirurgie urgenta ba unul caruia nu i se dilata pupila, ba un copil care simula ca nu vedea si a  trebuit sa ii fac o examinare exhaustiva si pe urma sa vorbesc cu mama despre problemele din familie si rezulta ca tocmai i se nascuse un fratior si lui nu i se dadea asa de multa atentie ca inainte, ma rog o intreaga odisee si culmea e ca in cazurile astea nu poti asa, din prima sa ii spui: stiu ca vezi perfect si ca vrei doar sa atragi atentia parintilor, nu , nu , apoi nici parintii nu te cred .. ma rog, o vizita programata sa dureze 20 de minute care ajunge ocupe o ora intreaga, cu refractie, fund de ochi si sesiune psihologica included.
asa ca eram destul de extenuata si era prima oara cand il vedeam pe domnul de 92 de ani, trimis de colegul retinolog pentru ca nu isi punea picaturile pentru glaucom pe care i le dadusera acum vreun an in alt centru. pacientul inalt, slab dar nu foarte, imbracat cu o bunda groasa mitoasa de mai de la tara, cu un baston negru cu un manerul argintiu, un cap de lup sau cine stie ce alt mamifer (cat de incomod poate fi??), sprinten (si atunci de ce o fi avand un baston??) intra zambind larg.  venise insotit de fiica lui si parea destul de relaxat, in general dupa ce astepti 40 de minute, ori intri facand spume ori deja nu iti mai pasa. domnule A, in primul rand imi pare rau de intarziere, mai ales ca e prima oara cand ne vedem, a, doamna doctor, a meritat asteptarea, daca stiam ca erati dumneavoastra doctorita mea de glaucom as fi venit inainte sa imi controlati tensiunea,  privire dulce si staruitoare cautandu-mi ochii, ton intim de Casanova total. situatie incomoda pentru mine, ma uit la el , ma uit contrariata la fiica (care acum ca stau si ma gandesc bine ii putea fi chiar nepoata ca avea vreo 40 de ani) ea imi zambeste gen asa e el, venind din partea unui batranel de 92 de ani nu te poti simti atacata de asemenea comentarii, am auzit ca nu prea va puneti picaturile, fac pe serioasa ca sa pun distanta, asa e? pai cam asa e recunosc, dar le pun in ochiul asta mai prost, doamna doctor, aha, cand le puneti va ustura sau va deranjeaza in vreun fel, nu da' de unde, si imi aduc aminte, sa nu credeti ca uit sa imi pun picaturile, ca oi fi avand eu 92 de ani , bine, 93 intr-o luna (zambind) dar sunt foarte bine in general, locuiesc singur aici la 40 de km de Barcelona intr-o casuta, si de acum o luna m-am apucat de invatat japoneza. cu asta a reusit sa imi trezeasca interesul, da, de ce s-o fi apucat de japoneza, pai stiu deja 4 limbi si incepe sa numere: spaniola, catalana, stati asa ca nu se pune, ca spaniola si catalana se numara ca una, da, pai lasati-ma sa termin, deci spaniola catalana franceza engleza si germana. fiica/nepoata aproba din cap. acum fac si cursuri de calculator ca trebuie sa inveti ceva in fiecare zi, o zi in care nu inveti nimic nou e o zi pierduta, ma incanta internetul, ah in cazul acesta uitati cartea mea de vizita daca aveti vreo nelamurire imi scrieti un email, o sa va scriu cu siguranta, dar cand ne mai vedem? in timp ce imi saruta galant  mana.

92 de ani, invata limba japoneza, flirteaza pe fata. se spune ca dupa ce ai ajuns la 90 de ani ai castigat dreptul de a spune orice ca nu te mai cenzureaza nimeni, e un fel de premiu social cred.

trebuie sa ma gandesc bine la forma corecta de a interactiona cu acesti peste-nouazeci, incep sa se ingroase randurile acestei categorii de pacienti care imi ridica o oarescare problema etica. Unii nonagenari au un glaucom soft care avanseaza destul de lent si sunt sigura ca daca nu si-ar pune picaturile nu s-ar intampla nimic pentru ca vezi speranta de viata si calculezi viteza de progresie a glaucomului si iti dai seama ca nu vor muri orbi adica in anii pe care ii mai au de trait nu pot pierde toata fibrele nervoase. din punctul meu de vedere ar putea sa nu isi mai puna picaturile, dar cum sa ii spui unui domn de 92 de ani care tocmai s-a apucat de invatat japoneza ca facand oleaca de statistica, anii care ii raman nu sunt suficienti ca sa orbeasca din cauza glaucomului? daca as elimina tratamentul, e ca si cum l-as anula pe el, cred ca s-ar simti abandonat. eu as face-o ca sa il scutesc de efectele secundare ale medicatiei, dar vezi, imi e teama sa nu creada ca eu ca medic l-am scos din cursa,  ca nu mai alearga la loc cu toata  lumea la maratonul asta al vietii, ca l-am aruncat deja pe o banda laterala .. asa ca va continua cu picaturile, nenecesare probabil..

in cazurile astea, intrebarea pe care ne-o punem este: daca ar fi tatal tau, ce ai face?
zambesc acum. taticu la 92 de ani. mi-l imaginez, la fata este leit tataia Lica, parul frumos alb,  doar ca la capul patului,  in loc de radio, are un calculator, si cred ca uite, tocmai deschide un fisier de cursuri online de franceza, ca vrea sa vada Parisul inainte de a muri..

duminică, 7 noiembrie 2010

cersetorul de afecte

mamica spune ca toti suntem niste cersetori de afect(iune), unii pe fata, galagiosi si reivindicativi, altii tacuti, retrasi in banca lor, de parca nimic nu i-ar atinge nici de bine nici de rau. dar ca la urma urmei toti asteptam sa ne mangaie cineva cu privirea, sa ne imbratiseze, sa ne laude sau sa se laude cu noi, sa recomande reteta noastra de cozonac, sa ni se ceara noi post-uri pe matusica, ce mai, cersetor in toata puterea cuvantului. definit prin cersit, iti cere, te roaga, se milogeste, nu insemna neaparat ca n-are ceea ce iti cere, cred ca forma cea mai frecventa e cea nonverbala - de unde si expresia ¨privire de caine milog¨.

am un pacient, are 50 si ceva de ani, cred ca e director sau  post similar de responsabilitate si conducere, sufera de un glaucom foarte agresiv, cu jumatate din camp vizual pierdut,  e deja operat de 2 ori in fiecare ochi, nu suporta nici un tratament hipotensor in picaturi ca face diverse reactii alergice, cu alte cuvinte un caz dificil. doar ca exista multe modalitati de a-ti asuma boala, el in particular e foarte intepat, pune la indoiala orice ii spui, nu e niciodata multumit, si nu e din cauza bolii. adica nu e revoltat impotriva glaucomului ci impotriva noastra, care oricum facem tot ce e posibil ca sa mentina vederea de acum, ca tesutul nervos deja pierdut nu se mai poate recupera, vine aici aici la clinica de vreo 7 ani si s-a mentinut stabil in tot timpul acesta.. e un pacient antipatic care vorbeste sictirit cu fetele de la intrare-receptie, arunca cu dispret cartela de asigurat, nu poate sa vina la control decat cand el poate sa vina (si prin urmare il vedem toti medicii din echipa de glaucom si pe urma se plange ca nu il vede mereu acelasi medic), cere explicatii lungi -vine cu o lista de altfel- nu e multumit de nici una, cand asteapta 15 minute pe hol intra cu o falca in cer si una in pamant, iar sotia e si mai rau. ii canta in struna, ca de ce nu i s-a facut operatia asta de la inceput, ca de ce il doare a treia zi dupa ce s-a operat cand la celelate operatii in 2 zile ii trecuse, ca ea a citit in prospect ca cicloplegicul e contraindicat pentru pacientii cu un anume tip de glaucoma si ca evident ca nu i l-a dat.. ii explic ca sotul ei e deja operat de catarata si ca nu mai poate face un atac acut de glaucom si ca deci poate sa ii puna cicloplegicul fara probleme si ca din cauza asta il doare, ca daca i-ar fi pus picaturile asa cum ii spusesem, nu l-ar fi durut... 
ma rog, ideea este ca in general face cam ce vrea  (imi si imaginez consortiul familial el&co criticand deciziile noastre citind reteta cu un pf! uite cum doctorita asta noua ne da un tratament care scrie mare pe prima pagina ca e contraindicat in glaucom, eu nu stiu de ce mai mergem la clinica asta, ca nu citesc nici prospectele medicii astia, si ce zici de asta, corticosteroizii cresc tensiunea intraoculara, si tie iti da de 5 (cinci) ori pe zi, nu , nu, asta e inacceptabil, draga, eu zic sa pui o data pe zi din coliriul asta cu eticheta verde, si unguentul? da, unguentul da,  ca e cu antibiotic, si pe tine te-au operat acum 2 zile, da, mult unguent, cred ca de 3 ori pe zi e prea putin, mai bine ai lua si unul pe gura, ce zici, da, da, ca la operatia de prostata mi-au dat o saptamana intreaga augmentin, mai avem in casa ca uite ca nu am facut nici o infectie, si ce facem , lasam ochiul acoperit cum zic ei sau tu ce zici, pai eu cred ca o zi acoperit a fost suficient, acum trebuie sa stea la aer sa se usuce ca asa e normal, trebuie sa se usuce si sa cada firele, draga, ti-au pus fire, da, nu stiu de ce, ca la a doua operatie la dreptul nu mi-au pus, ah, draga, tu ai o boala foarte grea si nenorocita, dar luptam impreuna, hai sa iti pun unguentul....)
prin urmare, acum ca il cunosc, il tratez destul de rezervat , la inceput ii explicam posibilitatile terapeutice si aveam multa rabdare, stateam cam 40 de minute sau mai mult doar cu el.. pana cand mi-am dat seama ca e inutil. trist, nu? ei duc o lupta paralela cu noi. nu se mai stie cine e dusmanul si cine cu cine se aliaza, cateodata pare ca glaucomul si el semneaza mici tratate de boicot, e greu sa tratezi cand nu stii cu cine lupti..

nu mai stiu ce legatura avea pacientul acesta cu cersetorul de afecte. cred ca vroiam sa spun ca medicul e si el un om si ca are nevoie de un feedback, un feekback de incredere. nu vorbesc de un abandon total al pacientului ci de o relatie de stat la masa rotunda si uite care sunt cartile uite care e planul, suntem impreuna in lupta asta, tu ai nevoie de cunostintele mele de medic dar si eu am nevoie sa accepti ajutorul meu. Cum spunea Leon Bloy: Nu se stie niciodata cine da si cine primeste .. ma rog, eu nu l-am citit pe Bloy dar Steinhardt il cita des in JF..
 noapte buna, ma duc sa vad stirile, catalanii l-au primit destul de rece pe Papa Benedicto care a venit sa sfinteasca Sagrada Familia (ha, de parca cineva ar simti ca Sagrada Familia e de fapt si de adevaratelea o biserica) a fost un scandal mare in legatura cu cheltuielile cu vizita lui aici, ca tara e in recesiune vai de capul nostru si noua ne arde de platit 4 milioane de euro in sisteme de securitate pentru vizita unui pontif catolic intr-o tara laica.
eu cred ca sunt asa de acizi pentru ca Papa asta  pur si simplu nu are what it takes to be a Pope.